din cauza arborelui
crescut incoerent deasupra privirilor mele
cu un anotimp de păsări negre
după el

am descoperit că
lumina din ochiul sticlos este doar un gest
care iubește să se facă una cu pământul de uimire
atunci când aleg din senin
un om dintr-un lucru
din acest motiv nu doresc să locuiesc raiul
pentru că este atât de lung și plictisitor
nu aleg fuga printre rândurile gospodinelor care așteaptă
să se deschidă ușile
și să le explodeze aluatul în palme
de fericirea pâinii

sunt cea mai simplă formă de viață
un socialism pluricelular în plină desfășurare
mărșăluind plin de grație
dintr-o luni în altă camera întunecoasă și tot așa
până la sfârșitul serialului turcesc de la ora 19
care a sucit inima părinților mei

chiar aș vrea să mă crezi pe cuvânt
cum tac sau cum umblu
cum sparg celelalte lucruri în pumnul meu comun
crede-mă pe cuvântul tău de femeie
care își dorește cu disperare
să redevină copilul mamei sale
că sunt și nu sunt
o zi întreagă din păsările acelea
negre